Cum să abordăm autoagresiunea la copiii autiști

Comportamentul auto-vătămător sau SIB este o problemă comună și serioasă la copiii care se luptă cu o tulburare de dezvoltare, cum ar fi tulburarea de spectru autist (TSA).

Aceste comportamente sunt adesea denumite auto-vătămare nesuicidă (NSSI). Acestea pot include lovirea capului, scobirea pielii, mușcătura și alte forme de auto-vătămare intenționată care pot avea consecințe devastatoare pe termen scurt și lung.

Comportamentele de auto-vătămare la copiii autiști pot începe în copilăria timpurie și adesea ating vârful în adolescență. Ele pot continua chiar și la vârsta adultă.

Comportamentele NSSI sunt adesea rezultatul unui control slab al impulsurilor, al dificultăților de reglare a emoțiilor, al unei încercări de a „simți” ceva sau sunt folosite ca o formă de autopedepsire.

Pentru a minimiza comportamentele de autoagresiune la copiii autiști, este important să se înțeleagă potențialele cauze profunde ale comportamentelor. Odată ce sunt identificați potențialii factori declanșatori, tratamentul poate fi adaptat pentru a reduce incidența acestor acțiuni.

Autoagresiune & Leziuni la copiii autiști

Comportamentele de autoagresiune la copiii cu autism pot arăta diferit de aceste tipuri de comportamente la copiii fără autism.

La copiii neurotipici, comportamentele de autoagresiune caracteristice includ adesea tăierea și arderea. În cazul copiilor cu autism, cele mai frecvente forme de autovătămare includ:

• Bătaia capului.
• Mâncatul.
• Lovirea capului.
• Lovirea capului.
• Scărpinarea, frecarea sau ciupirea pielii.

Tragerea de păr, vărsăturile și pica (mâncatul de lucruri necomestibile, cum ar fi murdăria) sunt forme suplimentare de automutilare pe care copiii autiști le pot practica.

Comportamentele de autoagresiune nu au intenția de a fi letale, motiv pentru care sunt adesea clasificate ca fiind comportamente NSSI. Copiii care se angajează în aceste acțiuni nu sunt, în general, sinucigași. Mai degrabă, ei caută un tip de eliberare prin aceste comportamente, folosindu-le ca o formă de comunicare sau folosindu-le pentru a încerca să-și regleze emoțiile.

La ce vârstă începe de obicei autoagresiunea?

Comportamentele de autoagresiune pot apărea la orice vârstă. Bebelușii și copiii mici se pot da cu capul de perete sau se pot lovi în cap atunci când sunt frustrați. Pe măsură ce abilitățile de comunicare se îmbunătățesc, aceste comportamente sunt de obicei depășite. Copiii autiști se luptă adesea să comunice, iar acesta este unul dintre motivele pentru care aceste comportamente pot persista. Unele comportamente de auto-vătămare, cum ar fi lovirea capului, pot coincide cu simptomele autismului. La copiii autiști, acest lucru este văzut ca o nevoie de eliberare. Poate fi, de asemenea, o acțiune repetitivă, care este un alt semn al autismului.

Într-un studiu amplu al adulților autiști care au raportat comportamente NSSI, vârsta medie la care au început să își facă rău a fost de 15 ani. Un alt studiu amplu a constatat că peste 50% dintre copiii autiști cu vârste cuprinse între 2 și 7 ani au raportat SIB, în timp ce aproape 40% dintre adolescenții din studiu s-au angajat în aceste comportamente.

Aceste studii arată că comportamentele de autoagresiune sunt comune pe o gamă de vârste la copiii cu diferite niveluri de severitate a autismului.

Incidența autoagresiunii la copiii autiști

Între 20% și 30% dintre persoanele care se luptă cu autismul se angajează în comportamente de autoagresiune. Aceste comportamente pot varia de la ușoare și rare până la cronice și severe.

În timp ce comportamentele de autoagresiune pot începe la vârsta adultă, ele încep cel mai frecvent în copilărie și adolescență. De fapt, unul din patru copii autiști se angajează într-o anumită formă de automutilare.

Factori de risc pentru SIB

Tratamentele care se prezintă ca factori de risc pentru comportamente de autoagresiune la copiii autiști pot include:

• Agresivitate și beligeranță.
• Hiperactivitate și incapacitatea de a sta liniștit.
• Anxietate.
• Probleme de somn.
• Probleme sau tulburări de dispoziție.

Certe aspecte de mediu pot crește și mai mult riscul ca un copil să se angajeze în comportamente de autoagresiune. Copiii prezintă un risc mai mare dacă:

• Provin dintr-o familie cu venituri mici.
• Mama lor nu are o diplomă universitară.
• Utilizează asigurarea publică de sănătate.

Acesti factori pot limita accesul copiilor la tratament. Fără o terapie țintită pentru a face față TSA, este mai probabil ca aceștia să se angajeze în automutilare.

Un mecanism de coping

Există o varietate de motive pentru care copiii autiști se angajează în comportamente de automutilare. Ei le pot folosi ca:

• O încercare de a regla emoțiile.
• O încercare de a depăși amorțeala, sau lipsa de sentimente, și de a simți cu adevărat ceva.
• O formă de autopedepsire.
• O metodă de exprimare sau de comunicare socială.

Comportamentele autodistructive sunt adesea rezultatul unei stime de sine scăzute, a unei incapacități de a comunica eficient și a unor abilități slabe de a face față. Ele pot fi, de asemenea, folosite ca o modalitate de a afecta rezultatele, cum ar fi exercitarea controlului într-o situație în care copilul simte că nu are control.

Comportamentul auto-vătămător la copiii autiști este, de asemenea, legat de un control slab al impulsurilor.

Toate aceste motive de bază pot declanșa SIB ca mecanism de coping. Dacă problemele de fond sunt abordate, comportamentul dăunător poate fi diminuat și, în cele din urmă, oprit.

Abordarea leziunilor & Autoagresiune

Comportamentele de autoagresiune sunt adesea evidente prin dovezi fizice, cum ar fi vânătăi, urme de mușcături, tăieturi și zgârieturi, răni care nu se vindecă și căderea părului.

Părinții copiilor autiști sunt frecvent martori direcți ai comportamentelor de autoagresiune, ceea ce poate fi alarmant. Aceste comportamente merg dincolo de bătăile tipice ale mâinilor și comportamentele repetitive care sunt în concordanță cu autismul. Ele sunt vătămătoare și vin cu un potențial de consecințe grave pe termen lung.

Părinții nu pot frâna eficient comportamentele de autoagresiune până când nu identifică cauzele. De exemplu, comportamentele de autoagresiune la copiii autiști pot fi rezultatul unei lipse de stimulare. Ținându-i ocupați pe acești copii, ei pot observa o scădere a SIB.

La alți copii autiști, comportamentele de autoagresiune pot fi legate de o incapacitate de a comunica eficient și de frustrarea ulterioară. În cadrul terapiei de analiză comportamentală aplicată (ABA) și al logopediei, copilul poate învăța să își comunice nevoile mai eficient. Pe măsură ce se îmbunătățește cu comunicarea verbală și nonverbală, el simte mai puțină frustrare. Acest lucru se traduce prin mai puțin comportament de autoagresiune.

Dacă autoagresiunea este folosită ca o modalitate de a scăpa de lucrurile care îl fac pe copil să se simtă inconfortabil sau ca o metodă de comunicare socială, acest lucru poate fi abordat în terapie. De exemplu, dacă un copil nu dorește să facă un anumit lucru, el poate folosi comportamentul de autoagresiune pentru a fi îndepărtat din situația respectivă. Această îndepărtare întărește ideea că SIB funcționează ca o metodă de a obține ceea ce își doresc.

Veste bună este că toate aceste probleme pot fi tratate. Există o problemă de bază, adesea legată de o nevoie neîmplinită și de o limitare pe care copilul o are în prezent. Prin îmbunătățirea abilităților și prin predarea unor mecanisme sănătoase de adaptare, copilul poate învăța să aibă nevoile sale satisfăcute într-un mod sănătos.

Tratamentul implică ajutarea unui copil autist să își înțeleagă mai bine emoțiile și comportamentul. Terapia lucrează pentru a îmbunătăți stima de sine și încrederea în sine în timp ce îi învață pe copii cum să-și regleze emoțiile și să-și controleze impulsurile.

Toată această muncă le construiește imaginea de sine, le îmbunătățește abilitățile de comunicare și le stimulează independența. Aceste beneficii coincid, de obicei, cu un declin al comportamentelor de autoagresiune.

Managementul eficient al autoagresiunii & Tratamente

Există trei intervenții principale atunci când vine vorba de tratarea comportamentelor de autoagresiune la copiii autiști: medicamente, abordări psihologice și metode complementare, cum ar fi modificări ale dietei și creșterea activității fizice. De obicei, mai multe abordări sunt folosite simultan pentru a redirecționa aceste comportamente și a învăța abilități de adaptare pentru a gestiona emoțiile.

Medicamentele sunt folosite pentru a trata simptome specifice sau condiții medicale sau de sănătate mintală subiacente. Din cauza efectelor lor secundare potențiale, acestea sunt utilizate fie ca ultimă soluție, fie împreună cu alte metode terapeutice.

Terapiile și intervențiile comportamentale sunt cele mai utile atunci când se abordează autismul și SIB. Încercați aceste intervenții comportamentale pentru a frâna comportamentele de autoagresiune:

• Preîntâmpinați comportamentele prin schimbarea mediului, prin creșterea sau scăderea stimulării și prin rearanjarea programelor și a rutinelor.
• Întăriți comportamentele pozitive în timp ce introduceți noi abilități sau activități „de înlocuire” care pot fi folosite în locul acțiunilor de autoagresiune.
• Eliminați întărirea comportamentelor de autoagresiune prin ignorarea lor. Nu cedați la cererile copilului dumneavoastră dacă acesta caută atenție socială prin aceste acțiuni.
• Folosiți terapia ABA și terapia ocupațională pentru a învăța noi abilități de adaptare, tehnici de comunicare și modalități de gestionare a emoțiilor care duc la aceste izbucniri.
• Stimulați stima de sine a copilului dumneavoastră prin încurajarea independenței și ajutându-l să dobândească noi abilități.

În plus față de dificultatea de a-și gestiona propriile emoții, copiii autiști se străduiesc adesea să înțeleagă emoțiile și acțiunile celorlalți. Învățând să își proceseze mai bine propriile emoții, ei își pot îmbunătăți capacitatea de a înțelege și de a relaționa cu alte persoane. Acest lucru sporește potențialul de a forma relații satisfăcătoare care să le crească considerabil calitatea generală a vieții.

Terapia ABA poate încorpora metode și mecanisme de limitare a comportamentelor de autoagresiune, de asemenea. Părinții și echipa de tratament lucrează împreună pentru a identifica cauzele subiacente și apoi implementează abordări pentru a diminua acțiunile periculoase.

Autoagresiune & Comorbidități potențiale

Comportamentele de autoagresiune la copiii cu autism pot implica, de asemenea, că sunt prezente și alte probleme.

Auto-vătămarea la copiii autiști poate fi legată de probleme sau tulburări de somn. Schimbarea obiceiurilor de somn și punerea în aplicare a strategiilor pentru a ajuta un copil să aibă un somn mai odihnitor poate ajuta în aceste cazuri.

Turburările de dispoziție și de anxietate, inclusiv depresia, sunt, de asemenea, comorbidități comune cu automutilarea. Pentru a îmbunătăți SIB, aceste tulburări trebuie să fie tratate.

Depresia este o tulburare obișnuită a dispoziției care coexistă adesea cu autismul, iar automutilarea poate fi un indicator al depresiei. Persoanele care se luptă cu depresia comorbidă și TSA sunt mai susceptibile de a se angaja în comportamente de autoagresiune decât cele care nu suferă de ambele tulburări simultan.

Dacă anxietatea sau depresia este prezentă la un copil cu TSA, medicamentele sunt uneori folosite pentru a stabiliza chimia creierului. Intervențiile terapeutice și comportamentale sunt recomandate ca metodă primară de tratament pentru îmbunătățirea comunicării, a stimei de sine și a strategiilor de coping.

• Înțelegerea și tratarea comportamentului de autoagresiune. (2019). Institutul de Cercetare a Autismului (ARI).
• Întrebări și răspunsuri: Soluția loviturilor în cap. Revista Autism Parenting Magazine.
• . (aprilie 2019).
  Molecular Autism.
• Brain Sciences.
• Autism and Self-Harm. (2020). Selfharm.
• Un studiu amplu arată că automutilarea este frecventă în rândul copiilor cu autism. (iulie 2017). Spectrum News.
• Spectrum News.
• Long-Term Study Tracks Persistance of Self-Harm in Autistic People. (februarie 2020). Spectrum News.

• Using Functional Communication Training to Reduce Self-Injurious Behavior. Indiana University Bloomington.
• Ghid esențial pentru comportamentul auto-vătămător și autism. (martie 2019). Research Autism.
• The Association Between Self-Injurious Behaviors and Autism Spectrum Disorders. (aprilie 2014). Cercetare psihologică și managementul comportamentului.
• Dezvoltarea emoțională la copiii cu tulburări de spectru autist. (martie 2017). Rețeaua Raising Children Network.
• Understanding Depression and Thoughts of Self-Harm in Autism (Înțelegerea depresiei și a gândurilor de autoagresiune în autism): A Potential Mechanism Involving Loneliness (Un mecanism potențial care implică singurătatea). (februarie 2018). Research in Autism Spectrum Disorders.
• What’s the Connection Between Autism and Depression? (septembrie 2018). Autism Speaks.
• . (mai 2011). Journal of Developmental & Behavioral Pediatrics.